Termenii din asigurări, pe înțelesul tău

„Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin: a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părților contractante, precum și numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b) obiectul asigurării; c) riscurile ce se asigură; d) momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate.” (Codul civil, art. 2201 alin. (1)). „[…] b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând: (i) principalele riscuri; (ii) suma asigurată; (iii) acoperirea geografică, dacă este cazul; (iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;” (Legea nr. 236/2018, art. 14 alin. (9) lit. b)).

„agent - persoană fizică, indiferent de regimul fiscal în vigoare, altul decât angajatul unei societăți, sau persoană juridică, încadrată în categoria intermediarilor secundari, care, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 236/2018, acționează pentru și în numele societății sau societăților pentru care desfășoară activități de distribuție;” (Norma ASF nr. 22/2021, art. 2 alin. (1) pct. 1). „intermediar secundar - intermediar sau intermediar de asigurări auxiliare, persoană fizică sau juridică, înregistrată la A.S.F., care desfășoară activitate de distribuție sub deplina răspundere a unui intermediar principal sau a uneia sau mai multor societăți, după caz, și instituțiile de credit sau firmele de investiții, potrivit definiției de la art. 4 alin. (1) pct. 1 și 2 din Regulamentul nr. 575/2013, care desfășoară activitate de distribuție sub deplina răspundere a uneia ori mai multor societăți, după caz;” (Legea nr. 236/2018, art. 3 alin. (1) pct. 16).

„Fosta baza de date RCA, denumita CEDAM si aflata pana anul trecut in administrarea ASF si-a schimbat denumirea in AIDA si este administrata de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania.” (BAAR, baar.ro, 05.11.2018). „Numele noii baze de date – AIDA – inseamna administrare istoric date asigurati” (BAAR, baar.ro, 05.11.2018). „BAAR are următoarele atribuții:” […] „e) de a asigura dezvoltarea și administrarea bazei de date privind evidența contractelor RCA în ceea ce privește colectarea, administrarea, procesarea, prelucrarea, managementul calității și publicarea datelor referitoare la: (i) polițele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto; (ii) comportamentul de daunalitate și de risc al proprietarilor și utilizatorilor de vehicule aferente polițelor RCA;” „Asigurătorii RCA transmit prin sistem informatic către baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României informații complete și corecte referitoare la contractele RCA încheiate pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate și pentru cele care urmează a fi înmatriculate sau înregistrate în România” […]

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite.” (Codul civil, art. 2214). „(1) Asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în condiții corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. (2) Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreținut, în condițiile stabilite prin contract. (3) În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.” (Codul civil, art. 2216).

„Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală sau parțială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor.” (Codul civil, art. 2227). „Indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizația de asigurare intră în masa succesorală, revenind moștenitorilor asiguratului.” (Codul civil, art. 2230).

„În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.” (Codul civil, art. 2223 alin. (1)).

„asigurare facultativă - asigurare în care raporturile dintre asigurat și asigurător și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 3).

„asigurare de prim risc - pentru orice daună care a intervenit pe parcursul valabilității unui contract de asigurare, cuantumul despăgubirii se stabilește la nivelul pagubei efective, în limita sumei asigurate.” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. h)). „În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată care este inferioară valorii bunului și dacă părțile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului.” (Codul civil, art. 2218).

„(1) Asiguratul trebuie să declare existența tuturor asigurărilor referitoare la același bun, această obligație revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât și pe parcursul executării acestora. (2) Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului.” (Codul civil, art. 2219).

„Asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.” (Codul civil, art. 2213). „ Proprietarul sau utilizatorul unui vehicul care staționează în mod obișnuit în România încheie și menține în valabilitate o asigurare RCA pentru a acoperi riscurile care decurg din utilizarea acestuia în limitele teritoriale de aplicare prevăzute la art. 2 pct. 18” (Legea nr. 132/2017, art. 3). „[…] persoanele fizice și juridice sunt obligate să își asigure împotriva dezastrelor naturale, în condițiile prezentei legi, toate construcțiile cu destinația de locuință, din mediul urban sau rural, aflate în proprietatea acestora și înregistrate în evidențele organelor fiscale.” (Legea nr. 260/2008, art. 3 alin. (1)).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile de declanșare a plății și sumele datorate sunt cele prevăzute în contractul de asigurare

„asigurat - proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terțelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 4). „utilizator - persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosință asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condițiile legii.” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 28).

„asigurător - societate de asigurări directe de viață sau de asigurări directe generale, care este autorizată să funcționeze în conformitate cu dispozițiile prezentei părți sau cele ale părții a II-a, după caz;” (Legea nr. 237/2015, art. 1 alin. (2) pct. 3). „asigurător RCA - asigurător autorizat să practice asigurare RCA;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 6).

„18. asistență pentru persoane aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori absenței de la domiciliu sau reședința obișnuită.” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 18).

„avizarea daunei - notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoțită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 7). „Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.” (Legea nr. 132/2017, art. 15 alin. (1)). „(1) Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. (2) În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alin. (1), asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei. (3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face și către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligația de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.” (Codul civil, art. 2207).

„BAAR - asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și care îndeplinește atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum și alte atribuții conferite prin lege;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 9).

„beneficiar - persoană fizică sau juridică asigurată ori desemnată de contractant ori terțul păgubit, care primește indemnizația sau beneficiile prevăzute în contractul de asigurare;” (Legea nr. 237/2015, art. 1 alin. (2) pct. 7).

„bonus/malus- sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcție de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referință;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 10). „Sistemul bonus-malus este format din categoria de bază B0, 8 clase de bonus și 8 clase de malus; clasa B0 este atribuită unui nou asigurat, fără istoric în asigurare.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 31 alin. (1)). „Perioada de referință este anul calendaristic anterior datei de intrare în vigoare a contractului RCA.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 31 alin. (3)).

„companie de brokeraj - intermediar principal, persoană juridică română, autorizată conform prevederilor Legii nr. 236/2018 și ale prezentei norme, care: a) în cadrul activității principale, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6) lit. b) pct. (ii) din Legea nr. 236/2018, reprezintă interesele clienților pentru care desfășoară activitate de distribuție, care constă în: oferirea de consultanță clienților săi sau potențialilor clienți, propunerea de contracte de asigurare și/sau reasigurare, negocierea cu societățile în vederea obținerii și încheierii celor mai potrivite contracte de asigurare și/sau reasigurare pentru clienți, acordarea asistenței pentru gestionarea și derularea acestora, în special în cazul unei solicitări de despăgubiri, cum ar fi instrumentare de daune în serviciul/beneficiul clienților; b) în cadrul activităților secundare, poate efectua și activitățile prevăzute la art. 11 alin. (3) și (5);” (Norma ASF nr. 22/2021, art. 2 alin. (1) pct. 8).

„Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.” (Codul civil, art. 535). „Bunurile sunt mobile sau imobile.” (Codul civil, art. 536). „(1) Bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile. (2) Sunt bunuri mobile și undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum și energia de orice fel produse, captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora.” (Codul civil, art. 539). „Nu intră sub incidența prezentei legi anexele, dependințele, dotările și utilitățile care nu sunt legate structural de clădirea în care este situată locuința asigurată și nici bunurile din interiorul locuinței.” (Legea nr. 260/2008, art. 3 alin. (7)).

„Carte Verde - document internațional de asigurare emis în numele biroului național auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 11).

„3. vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant, care acoperă daune sau pierderi legate de: a) vehicule auto; b) alte vehicule;” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 3).

„Asigurătorii RCA sau BAAR emit, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării, la solicitarea asiguraților sau utilizatorilor, certificatul privind daunele înregistrate și includ în acesta cel puțin următoarele informații: a) numele/denumirea asiguratului; b) CNP/CUI asigurat; c) datele vehiculului; d) seria și numărul contractului RCA; e) perioada de valabilitate; f) clasa bonus-malus aferentă; g) data producerii evenimentului înregistrat; h) data plății despăgubirii; i) despăgubiri ca urmare a vătămării integrității corporale sau a sănătății ori a decesului, dacă este cazul; j) aplicarea clauzei privind decontarea directă, dacă este cazul; k) aplicarea clauzei privind răscumpararea, dacă este cazul.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 17 alin. (1)).

„Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.” (Codul civil, art. 1566 alin. (1)). „(1) Asigurătorul poate cesiona contractul de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului. (2) Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile cesiunilor de portofolii între asigurători, în condițiile reglementărilor speciale.” (Codul civil, art. 2212).

„La înmatricularea/înregistrarea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul și la efectuarea verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenței contractului RCA, în condițiile prezentei legi.” (Legea nr. 132/2017, art. 27).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile de indexare sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„[…] a) clauzele opționale sau suplimentare și beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;” (Codul civil, art. 2238 lit. a)). „[…] f) clauze și acoperiri suplimentare;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 13 alin. (7) lit. f)).

„(1) Coasigurarea este operațiunea prin care 2 sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta. (2) Fiecare coasigurător răspunde față de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.” (Codul civil, art. 2239).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Definiția afecțiunilor preexistente și condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„(1) Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai prejudicii materiale, asigurații pot informa societățile din domeniul asigurărilor și în baza unui formular tipizat, eliberat de către aceste societăți, denumit în continuare constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informații privind data și locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicați, ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate și ale propriilor societăți de asigurare RCA, precum și informații privind circumstanțele producerii accidentului. (2) Forma, dimensiunile, conținutul și procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F., în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.” (Legea nr. 132/2017, art. 17).

„activitatea de constatare daune - activitate independentă, externalizată sau în cadrul unui asigurător, realizată prin intermediul specialiștilor constatare daune, care au ca atribuții, în cazul daunelor materiale, identificarea elementelor avariate ca urmare a unor riscuri acoperite prin contractul RCA, propunerea soluțiilor tehnice inițiale de readucere la starea dinaintea evenimentului și evaluarea inițială a daunelor;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. a)). „specialist constatare daune - personal avizat de către A.S.F., independent profesional, cu atribuții de constatare daune din cadrul funcției de instrumentare;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. i)).

„Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.” (Codul civil, art. 2199 alin. (1)).

„daună - prejudiciul material rezultat în urma avarierii vehiculelor sau altor bunuri aparținând persoanei prejudiciate, precum și prejudicii ca urmare a vătămării integrității corporale sau decesului;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. c)). „prejudiciu - efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 22).

„(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. (2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.” (Codul civil, art. 1391 alin. (1) și (2)). „[…] vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;” (Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (2) lit. a)).

„În cazul daunelor la vehicule despăgubirea are în vedere acoperirea costurilor privind: a) readucerea la starea anterioară producerii accidentului; sau b) acoperirea diferenței dintre valoarea de piață calculată conform prezentei norme și valoarea epavei, în cazul daunei totale economice.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 24 alin. (1)).

Termenul poate avea definiții și criterii de încadrare diferite în funcție de tipul asigurării și de condițiile contractuale. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. .

„daună totală economică - situația unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparație depășește valoarea de piață a acestuia;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 16). „epavă - vehiculul avariat încadrat în daună totală economică;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. e)).

„(1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declarație inexactă sau de reticență făcută cu rea-credință de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu își dea consimțământul ori să nu îl dea în aceleași condiții, chiar dacă declarația sau reticența nu a avut influență asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere și plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoștință de cauza de nulitate. (2) Declarația inexactă sau reticența din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credință nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează. Atunci când constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizația se reduce în raport cu proporția dintre nivelul primelor plătite și nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.” (Codul civil, art. 2204). „(1) Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum și să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru evaluarea riscului. (2) Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeași obligație îi revine și contractantului asigurării care a luat cunoștință de modificarea survenită.” (Codul civil, art. 2203).

„decontare directă - serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asigurați, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar achiziția acestuia este opțională de către asigurat;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 17). „Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) accidentele auto se produc pe teritoriul României; b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România; c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor; d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului; e) prejudiciile exclud vătămările corporale.” (Legea nr. 132/2017, art. 26 alin. (1)).

„În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite.” (Codul civil, art. 2214). „Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.” (Codul civil, art. 2217 alin. (1)). „Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.” (Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (1)).

„La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment asigurat prin contractul RCA, asigurătorul RCA deschide dosarul de daună procedând la: a) efectuarea constatării prejudiciilor și evaluarea inițială a daunelor; b) informarea în scris a părții prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse pentru soluționarea pretențiilor de despăgubire; c) soluționarea cererii în termenul legal.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 18 alin. (2)). „Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul de daună.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 18 alin. (3)).

„eveniment asigurat - riscul acoperit prin polița de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale, denumită în continuare PAD, care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare și care are ca efect producerea de daune pentru care se naște dreptul la despăgubire;” (Norma ASF nr. 7/2013, art. 2 pct. 1.1). „accident de vehicule - eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 1).

„[…] d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de despăgubiri;” (Legea nr. 236/2018, art. 14 alin. (9) lit. d)). „(2) În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizație dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. (3) În cazul în care părțile convin, dispozițiile alin. (2) se aplică și atunci când riscul asigurat a fost produs de către: a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării; b) prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.” (Codul civil, art. 2208 alin. (2) și (3)).

Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Riscurile acoperite, excluderile și limitele de despăgubire sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„Fondul de garantare a asiguraților, denumit în continuare Fondul, se constituie ca persoană juridică de drept public care își exercită atribuțiile și competențele potrivit prevederilor prezentei legi;” (Legea nr. 213/2015, art. 1 alin. (1), prima teză). „ Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, protejează creditorii de asigurări de consecințele falimentului sau lichidării bazate ori nu pe insolvență a asigurătorilor, în condițiile legii 213/2015” (Legea nr. 213/2015, art. 1 alin. (3)).

Termenul FLEXA nu este definit în prevederea legală citată. Aceasta reglementează clasa de asigurări „incendiu și calamități naturale”, din care pot face parte polițele ce includ riscurile FLEXA. „8. incendiu și calamități naturale, care acoperă daune sau pierderi legate de bunuri, altele decât cele menționate la clasele 3-7, cauzate de: a) incendiu; b) explozie; c) furtună și alte calamități naturale; d) energie nucleară; e) tasare și alunecări de teren;” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 8).

„avizarea daunei - notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoțită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 7).

„Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.” (Codul civil, art. 1351 alin. (2)). „Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.” (Codul civil, art. 1351 alin. (3)).

„Părțile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiză, în privința căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire.” (Codul civil, art. 2217 alin. (2)).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„9. alte daune sau pierderi legate de alte bunuri decât cele menționate la clasele 3-7, cauzate de: a) grindină; b) îngheț; c) furt; d) alte evenimente, neacoperite de clasa 8;” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 9).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel. (2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau înregistrat în România. (3) Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.” (Codul fiscal, art. 468 alin. (1)-(3)).

„Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.” (Codul civil, art. 2199 alin. (1)). „(1) În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract. Atunci când există neînțelegere asupra cuantumului indemnizației de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluționării neînțelegerii prin bună învoială sau de către instanța judecătorească. (2) În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizație dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. (3) În cazul în care părțile convin, dispozițiile alin. (2) se aplică și atunci când riscul asigurat a fost produs de către: a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării; b) prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.” (Codul civil, art. 2208).

„(2) Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreținut, în condițiile stabilite prin contract.” (Codul civil, art. 2216 alin. (2)).

„(1) Dacă nu s-a convenit altfel, înstrăinarea bunului asigurat nu determină încetarea contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurător și dobânditor. (2) Asiguratul care nu comunică asigurătorului înstrăinarea survenită și dobânditorului existența contractului de asigurare rămâne obligat să plătească primele care devin scadente ulterior datei înstrăinării.” (Codul civil, art. 2220).

„Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.” (Codul civil, art. 2215).

„intermediar de asigurări - persoană fizică sau juridică, alta decât o societate sau angajații acesteia și alta decât un intermediar de asigurări auxiliare, care inițiază sau desfășoară activitate de distribuție de asigurări în schimbul unei remunerații;” (Legea nr. 236/2018, art. 3 alin. (1) pct. 11). „distribuție de asigurări - activitatea care constă în consultanță cu privire la contracte de asigurare, propunerea de astfel de contracte sau desfășurarea altor acțiuni premergătoare în vederea încheierii unor astfel de contracte, în încheierea unor astfel de contracte sau în asistență pentru gestionarea sau derularea unor astfel de contracte, în special în cazul unei solicitări de despăgubiri, inclusiv furnizarea de informații privind unul sau mai multe contracte de asigurare în conformitate cu criteriile selectate de clienți pe un site sau prin alte mijloace de comunicare și alcătuirea unui clasament al produselor de asigurare, inclusiv comparații de preț și de produse, sau o reducere la o primă, în cazul în care clientul are posibilitatea de a încheia în mod direct sau indirect un contract de asigurare prin utilizarea unui site sau a altor mijloace de comunicare;” (Legea nr. 236/2018, art. 3 alin. (1) pct. 9).

„Informațiile prevăzute la alin. (5) se transmit utilizând un document de informare standardizat privind produsul de asigurare, potrivit prevederilor legale, denumit în continuare PID, în cazul în care produsul respectiv face parte din clasele de asigurări generale prevăzute în secțiunile A și B din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015. PID se transmite pe hârtie sau pe un alt suport durabil.” (Legea nr. 236/2018, art. 14 alin. (6)). „PID cuprinde următoarele informații: a) tipul de asigurare; b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând: (i) principalele riscuri; (ii) suma asigurată; (iii) acoperirea geografică, dacă este cazul; (iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul; c) metodele de plată a primelor și frecvența plăților; d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de despăgubiri; e) obligații la începutul contractului; f) obligații pe durata contractului; g) obligații în cazul solicitării de despăgubiri; h) durata contractului, inclusiv data de începere și de încheiere a acestuia; i) metode de încetare a contractului.” (Legea nr. 236/2018, art. 14 alin. (9)).

„activitatea de lichidare daune - activitate instituită de un asigurător, realizată prin intermediul specialiștilor lichidare daune, care au ca atribuții verificarea evaluării cuantumului despăgubirii, conform dispozițiilor legale, și stabilirea dreptului la despăgubire;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. b)). „specialist lichidare daune - inspector de specialitate daune din cadrul asigurătorului.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. j)).

„Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele: a) pentru prejudicii materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României; b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.” (Legea nr. 132/2017, art. 6 alin. (4)). „sumă asigurată obligatoriu - limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcției, în funcție de tipul locuinței, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condițiile prezentei legi;” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. g)). „Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.” (Codul civil, art. 2217 alin. (1), teza a doua).

„[…] prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;” (Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (2) lit. d)). „Despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate, ca urmare a consecinței lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv pentru înlocuirea temporară a acestuia cu un vehicul dintr-o clasă similară sau inferioară celui avariat, închiriat de la entități autorizate cu acest obiect de activitate, sunt stabilite pe baza documentelor justificative care dovedesc prejudiciul suferit ca urmare a imposibilității utilizării vehiculului avariat.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 25 alin. (1)).

„(7) Oferta asigurătorului RCA este valabilă pentru o perioadă de minimum 10 zile lucrătoare și conține următoarele informații: a) prima netă de cheltuieli de distribuție; b) comisionul plătit distribuitorului, exprimat în valoare absolută, sau c) costul aferent vânzării directe; d) data până la care oferta este valabilă; e) costul acoperirii clauzei facultative de decontare directă; f) clauze și acoperiri suplimentare; g) clasa bonus-malus; h) mențiunea privind posibilitatea plății în rate; i) prima de asigurare totală obținută prin însumarea primei nete de cheltuieli de distribuție cu cheltuielile de distribuție aferente canalului de vânzare utilizat de către potențialul asigurat, cu acoperirea și separat fără acoperirea clauzei de decontare directă; j) informare cu privire la tariful de referință în care se încadrează potențialul asigurat. (8) Oferta de asigurare se transmite de către asigurătorul RCA la solicitarea potențialilor asigurați. (9) În cazul potențialilor asigurați persoane fizice, oferta de asigurare se transmite în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la solicitare.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 13 alin. (7)-(9)).

„[…] poliță de asigurare împotriva dezastrelor naturale, denumită în continuare PAD - înscrisul ce atestă încheierea contractului de asigurare a locuinței, în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parțială, în condițiile și în limitele stabilite de prezenta lege și de normele emise în aplicarea acesteia;” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. d)). „dezastru natural - cutremure de pământ, alunecări de teren și inundații, ca fenomene naturale;” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. b)).

„(4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadență. (5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privința consecințelor neplății primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) și să prevadă aceste consecințe în contractul de asigurare.” (Codul civil, art. 2206 alin. (4) și (5)).

„petiție - cererea, reclamația, sesizarea, formulată în scris ori prin poștă electronică, prin intermediul căreia un petent își exprimă nemulțumirea cu privire la activitatea societăților și brokerilor.” (Norma ASF nr. 18/2017, art. 2 pct. 2). „petent - persoană fizică sau juridică care are calitatea de asigurat, contractant, beneficiar, persoană prejudiciată sau reprezentanți ai acestora, așa cum sunt definite de legislația în vigoare;” (Norma ASF nr. 18/2017, art. 2 pct. 1). „Societățile răspund petițiilor primite direct de la petenți, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării petiției, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.” (Norma ASF nr. 18/2017, art. 5 alin. (8)).

Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.

„Încheierea contractului de asigurare se constată prin polița de asigurare sau certificatul de asigurare emis și semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de asigurare.” (Codul civil, art. 2200 alin. (2)). „Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin: a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părților contractante, precum și numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b) obiectul asigurării; c) riscurile ce se asigură; d) momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate.” (Codul civil, art. 2201 alin. (1)). „polița de asigurare RCA - documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA și se atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 21).

„Denunțarea contractului de asigurare de către una dintre părți se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte.” (Codul civil, art. 2209).

„Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.” (Codul civil, art. 2199 alin. (1)). „(1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract. (2) Părțile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciților acestuia. (3) Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului. (4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadență. (5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privința consecințelor neplății primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) și să prevadă aceste consecințe în contractul de asigurare. (6) Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului.” (Codul civil, art. 2206). „primă obligatorie - suma de bani pe care o plătește proprietarul unei locuințe, în calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul încheierii unei asigurări de locuințe, în condițiile prezentei legi;” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. f)).

„(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. (2) Prin contractul de asigurare părțile pot conveni să cuprindă în asigurare și răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării.” (Codul civil, art. 2223).

„(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. (2) Prin contractul de asigurare părțile pot conveni să cuprindă în asigurare și răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării.” (Codul civil, art. 2223). „(1) Drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. (2) Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.” (Codul civil, art. 2224). „(1) Asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat. (2) Creditorii asiguratului nu pot urmări despăgubirea prevăzută la alin. (1). (3) Despăgubirea se plătește asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit-o pe terța persoană prejudiciată.” (Codul civil, art. 2226). „13. răspundere civilă generală, exclusiv cea menționată la clasele 10-12;” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 13).

„contract RCA - contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin polița de asigurare RCA, care atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule; condițiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege și de reglementările Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia; forma și conținutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 13).

„(1) Reasigurarea este operațiunea de asigurare a unui asigurător, în calitate de reasigurat, de către un alt asigurător, în calitate de reasigurător. (2) Prin reasigurare: a) reasigurătorul primește prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligațiilor preluate, la suportarea indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; b) reasiguratul cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligațiilor preluate, la suportarea indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării. (3) Reasigurarea nu stinge obligațiile asigurătorului și nu stabilește niciun raport juridic între asigurat și reasigurător.” (Codul civil, art. 2240). „Prin operațiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.” (Codul civil, art. 2241).

„Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații: a) accidentul a fost produs cu intenție; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție; c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire; d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului; e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.” (Legea nr. 132/2017, art. 25).

„(1) Asigurătorii RCA sau intermediarii de asigurări, conform acordului dintre părți, informează asiguratul cu privire la data de încetare a contractului RCA cu 30 de zile înainte de încetarea acestuia. (2) Informarea este însoțită de înaintarea unei oferte de reînnoire a contractului RCA pentru perioade de asigurare de 6 și 12 luni, care conține o recomandare de a consulta și alte oferte similare, pentru a putea alege oferta cea mai avantajoasă. (3) Asigurătorul RCA sau intermediarul de asigurări emite contractul RCA și polița de asigurare RCA ulterior comunicării acordului de către asigurat cu privire la reînnoirea acestuia.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 15 alin. (1)-(3)). „Asigurătorii RCA și intermediarii de asigurări RCA au obligația să informeze asigurații/contractanții cu privire la încetarea contractului RCA și la posibilitatea de reînnoire a acestuia, cu 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA.” (Legea nr. 132/2017, art. 18 alin. (8), prima teză).

„18. asistență pentru persoane aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori absenței de la domiciliu sau reședința obișnuită.” (Legea nr. 237/2015, anexa nr. 1, secțiunea A, pct. 18).

„Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadență.” (Codul civil, art. 2206 alin. (4)). „[…] fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează.” (Codul civil, art. 2204 alin. (2)).

„Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.” (Codul civil, art. 2199 alin. (1)). „[…] c) riscurile ce se asigură;” (Codul civil, art. 2201 alin. (1) lit. c)). „eveniment asigurat - riscul acoperit prin polița de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale, denumită în continuare PAD, care apare sau începe să se manifeste în timpul perioadei de asigurare și care are ca efect producerea de daune pentru care se naște dreptul la despăgubire;” (Norma ASF nr. 7/2013, art. 2 pct. 1.1).

„(iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;” (Legea nr. 236/2018, art. 14 alin. (9) lit. b)).

Termen utilizat în practica asigurărilor. Acoperirea și condițiile aplicabile sunt stabilite prin contractul de asigurare.

„(1) Se înființează în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, denumită în continuare SAL-FIN, constituită în baza Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, denumită în continuare OG nr. 38/2015, și care oferă soluționarea unui litigiu printr-o procedură SAL și funcționează exclusiv în cadrul A.S.F.” (Regulamentul ASF nr. 4/2016, art. 1 alin. (1), prima teză). „(2) SAL-FIN organizează și administrează, prin proceduri SAL, litigiile dintre consumatori, astfel cum sunt definiți la art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și entitățile autorizate, reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F., după caz, denumite în continuare comercianți/profesioniști.” (Regulamentul ASF nr. 4/2016, art. 1 alin. (2)). „(2) Pentru soluționarea unui litigiu cu un profesionist/comerciant, consumatorul poate recurge în mod voluntar la procedura SAL, opțiunea fiind exprimată, în mod expres, prin sesizarea SAL-FIN în scris, direct la sediul acesteia, prin poștă sau prin mijloace electronice.” (Regulamentul ASF nr. 4/2016, art. 2 alin. (2)). „(2) Procedura de soluționare a litigiilor de către SAL-FIN este gratuită pentru ambele părți din litigiu. (3) Cheltuielile pentru efectuarea de expertize, traduceri de documente și alte probe suplimentare necesare în soluționarea litigiului sunt în sarcina părții care le solicită.” (Regulamentul ASF nr. 4/2016, art. 18 alin. (2) și (3)).

„unitate reparatoare auto - persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreținere și reparație a vehiculelor și este autorizată pentru aceste activități; pentru reparațiile efectuate pe teritoriul României autorizația este eliberată de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", conform legii;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 26).

Termen utilizat în practica asigurărilor de călătorie. Riscurile acoperite, excluderile și condițiile de despăgubire sunt stabilite prin contractul de asigurare.

„În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată care este inferioară valorii bunului și dacă părțile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului.” (Codul civil, art. 2218).

„În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.” (Codul civil, art. 2210 alin. (1)).

Termen utilizat în practica asigurărilor pentru procesul de evaluare și acceptare a riscurilor. Criteriile și condițiile de subscriere diferă în funcție de asigurător și de produs.

„Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.” (Codul civil, art. 2217 alin. (1)). „În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată care este inferioară valorii bunului și dacă părțile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului.” (Codul civil, art. 2218). „sumă asigurată obligatoriu - limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcției, în funcție de tipul locuinței, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condițiile prezentei legi;” (Legea nr. 260/2008, art. 2 lit. g)).

Termen utilizat în practica asigurărilor. Cauzele suspendării, efectele acesteia și condițiile de reluare a acoperirii depind de tipul asigurării și de prevederile legale și contractuale aplicabile.

„La înmatricularea/înregistrarea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul și la efectuarea verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenței contractului RCA, în condițiile prezentei legi.” (Legea nr. 132/2017, art. 27).

„tarif de referință - prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieței de asigurări RCA. Tariful de referință se calculează conform formulei:” T. ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)t x (1+i)t / (1-Ch-P) x (1-BM), „în care: PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvența medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice; IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate; f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice; i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice; t = diferența în ani dintre data medie de apariție a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referință și data medie de apariție a daunelor din perioada de analiză; Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută; P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută; BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus; Dm și Fm sunt factori raportați la ultimii 5 ani;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 24). „Tariful de referință se calculează semestrial de către o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de către A.S.F., după formula prevăzută la art. 2 pct. 24 și se publică de către A.S.F.” (Legea nr. 132/2017, art. 18 alin. (2)).

„[…] limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule: a) teritoriul României; b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, denumite în continuare state membre, și teritoriul Confederației Elvețiene; c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou național auto; d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto care au semnat Acordul multilateral;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 18).

„În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.” (Legea nr. 132/2017, art. 21 alin. (1)). „Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.” (Legea nr. 132/2017, art. 21 alin. (4), prima teză). „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată.” (Legea nr. 132/2017, art. 21 alin. (5), prima teză).

„persoană prejudiciată - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 20).

„contractant - persoană fizică sau juridică ce are un contract de asigurare încheiat cu un asigurător;” (Legea nr. 237/2015, art. 1 alin. (2) pct. 11). „Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare.” (Codul civil, art. 2199 alin. (2)). „contractant - persoana care încheie contractul RCA și care se obligă față de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare;” (Legea nr. 132/2017, art. 2 pct. 14).

„transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.” (OUG nr. 195/2002, art. 11 alin. (2) lit. b)) „noul proprietar este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.” (OUG nr. 195/2002, art. 11 alin. (4)) „În situația în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut la alin. (4), înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.” (OUG nr. 195/2002, art. 11 alin. (4³)) „la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoțită de documente justificative;” (Legea nr. 132/2017, art. 7 lit. a))

„Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.” (Codul civil, art. 2217 alin. (1)).

„În cazul daunei totale economice, valoarea de piață stabilită pe baza sistemelor de evaluare specializate pentru calculul despăgubirii reprezintă valoarea de înlocuire a vehiculului avariat cu un vehicul de aceeași marcă, tip, model, caracteristici tehnice, dotări, an de fabricație, având un parcurs în kilometri și o stare de întreținere comparabile; modul de calcul se comunică persoanei prejudiciate.” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 24 alin. (7)).

„Despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.” (Codul civil, art. 2217 alin. (1)).

„[…] vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;” (Legea nr. 132/2017, art. 11 alin. (2) lit. a)). „daună - prejudiciul material rezultat în urma avarierii vehiculelor sau altor bunuri aparținând persoanei prejudiciate, precum și prejudicii ca urmare a vătămării integrității corporale sau decesului;” (Norma ASF nr. 20/2017, art. 2 alin. (1) lit. c)). „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.” (Codul civil, art. 1391 alin. (1)).

„[…] numărul de înmatriculare/înregistrare, numărul de identificare a vehiculului” (Legea nr. 132/2017, art. 6 alin. (1)).

„Locuințele situate în clădirile expertizate tehnic în condițiile legii de către experți tehnici atestați și încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic nu se asigură pentru dezastre naturale prin contracte PAD, până la data recepției efectuate la terminarea lucrărilor de consolidare a clădirilor.” (Legea nr. 260/2008, Art. 3 alin. (6)). „clasa de risc seismic RsI, din care fac parte clădirile cu susceptibilitate de prăbușire, totală sau parțială, la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime;” (Legea nr. 212/2022, Art. 1 alin. (2) lit. a)) Termenul nu este definit în legislația românească în vigoare. Expresia „zonă de risc seismic” este folosită în limbajul curent. Reglementările tehnice disting între zonarea hazardului seismic al teritoriului și clasele de risc seismic ale clădirilor. Explicația de mai jos are caracter general și informativ. Condițiile aplicabile sunt cele prevăzute în contractul de asigurare.